Munti Lauru
Author: Tanino Cannata
 |

ELENCO POESIE

Abbìviru l’uocchi e l’arma mia
‘nta cimma chiù iauta ‘i Munti Lauru,
unni cumanna ‘u ‘mmernu fittu
ca niegghia uorba, cull’acqua a lievapilu,
e co’ ventu ca si trascina a petra niura,
‘nnucenti e nura.

‘Nta primavera, ‘nveci,
linzuoli bianchi accarizzunu a chiana a latu,
e viri anchiuvati rappi di armenti
ca pasciunu biati sutta l’antinni
e pari ca ‘u tempu nun ci passa mai.

Na nìvula cari ‘nto specchiu ‘i l’acqua
senza rumpillu.

A ‘menzu a terra brulla e i voschi,
spini durati e ruvetti virdi,
dopu ca a cugghiutu ‘n mazzu ‘i sparici
o ‘n panaru ‘i funci,
t’assetti,
e l’uocchi si pèrdunu
unni u cielu ancipriatu tocca a terra tènnira.
Ti pari ca sì ‘nti n’apparecchiu,
finu a quannu non ancontri a Muntagna: l’Etna,
e dduocu ti fai nicu nicu.

L’aria sempri fina trasi ‘nte purmuni.
U cielu da chiana è sempri chiù blu.
I nìvuli sunu sempri chiù bianchi.
L’erba è sempri a chiù virdi.
E di unni t’avoti voti, viri sempri ‘mpigni.

Ammucciati a menzu ‘e rammi
ci sunu ‘n caforu ‘i niri.
Ma non si vìrunu:
i ucidditti sunu troppu sperti.