POESIE
SU BUCCHERI O DI BUCCHERESI


 I CANALI DI 'NA VOTA


Avìa finutu, pi furtuna, a guerra;
‘a fammi si tagghiava co’ cutieddu;
‘u paisi era povuru, troppu ‘n terra,
e ogni casa avìa sbancatu ‘u carusieddu.
Ma quannu ‘u suli baciava ‘a strata ranni
e si curcava ‘nto cuscinu ‘i Tarrabbuovu,
i tetti lucìvunu ‘o suli com’ ‘e llanni;
e a cavaddu, com’ ’o re, d’o sceccu nuovu
‘u campagnuolu turnava a lu paisi
e supra all’animali s’annacava.

Vinia di la campagna, stancu p’ ’o maisi;
cu’ ‘nu “iehh!” fermava ‘u sceccu ch’arragnava,
s’ancarcava ‘u tascu, scinnia a jammi tisi
e salutava tutti chiddi ca ‘ncuntrava.

Mentri si saziava chidd’armali
cull’acqua frisca di la biviratura,
iddu bivia a latu, ‘nte canali,
e s’addumava ‘u cì sucarru pi’ fiura;


a rròcchiu cull’amici appuoi parrava
d’’o laùri, de’ frutti d’’a stagiuni,
e di tuttu lu sururi ca jttava;
e, doppu c’abbirsava lu varduni,
‘ncravaccava pi la casa ‘u sciccareddu,
strincennu i tacchi e rutjannu la cuddana,
fin’a quannu viria ‘u figghiu beddu
c’aspittava a ssa patri di la Chiana.

Di dda banna ‘nveci ‘i cumareddi,
jnchennu i bummulitti e li quartari,
curtigghiavunu de’ balli e’ tempi beddi,
di ziti, di amanti e tappinari,
di quannu s’ i’ n’annavunu a zannjari,
di quantu uovi truvà ‘nto jaddinaru,
di la ciocca ca cuvava i puddicini
e d’o morbu de’ jaddini ‘nti jnnaru,
fin’a quannu li quartari erunu chini.

Antantu l’acqua frisca sempri abbiava
di li quattru canali senza abbentu,
di quannu mastru Zoccu li ’ntagghiava
cu lu scarpieddu ‘nto milli e cinqucentu.


Arrutulannu ‘u strazzu loncu e tunnu
‘nti ‘nu rinocchiu supra lu mantali,
‘a fimminedda lu giriava sin’a ‘n funnu
e s’ ’u mittìa ‘nti la testa, tali e quali
si metti la curuna la reggina,
e mittia ‘a quartara supr’’o turciuni,
chidda di crita nuova, tutta china,
ca ci ha purtanu di Cattaggiruni.

E iù, picciottu, mancu avìa vint’anni,
virìa li cumareddi co’ mantali,
cu la vistina lonca e bedda ranni,
ca turnavunu ‘n casa de’ canali
cu ‘na quartara ‘e acqua supra ‘a testa
e du’ bummuli ‘nte cianchi a tipu cesta.

E v’ ’u rivurdati darrieri, ‘u lavaturi,
unni l’acqua abbiava a tinchitè?
I massareddi ‘nsapunavunu ‘i maccaturi
e li mutanni d’o maritu co’ gilè.


‘U scrusciu ‘i l’acqua frisca de’ canali
trasia intra lu cuori ‘stati e ‘nvennu;
chiurìutu l’uocchi comu se haviutu l’ali
e d’’o restu ti ni stavutu futtennu.

Ma non c’è chiù la bedda brivatura,
‘i bummulitti e mancu li quartari;
mancu l’acqua c’è cchiù, sancu di Giura;
c’è sulu lu sgrizzettu pi’ babbiari.

Non c’è ‘a villetta cu la parma e i ciuri;
non c’è chiù ‘u villieri ca ‘a ‘nnittava
e ca ci dava l’acqua e tant’amuri;
e non c’è mancu ‘u beddu lavaturi,
di unni la zita mia mi taliava.

Ura ci su’ ‘na pocu di scaluni,
unni i carusi s’allìppunu a baciuni,
e non sanu ca ‘u sancu de’ so’ nanni
è propria sutt’e iddi, a tutti banni.


Tanino Cannata, 2006.
 

indietro

POESIE
SU BUCCHERI
O DI BUCCHERESI

 

 

© Buccheri Antica