I chiù beddi
avventuri, l’emozioni chiù ‘ntensi i vivu sempri
a Bucchieri.
‘Nti stu quietu Paisieddu di muntagna nun tantu
luntanu do’ mari di Sicilia,
iù nun ci nasciu ma ci signu tantu attaccata.
È nu Paisi unni regna paci e tranquillità finu a
sintirlu parti di mia.
Unni u cielu è blu commu u mari,
i prati e i macchi su virdi brillanti,
u suli cauria i cuori da genti.
L’aria è frisca e leggiera commu l’ali di tanti
palummi
c’auolunu liggieri e veloci n’to cielu serenu e
spicchialenti.
Bucchieri è ‘npaisi spiciali commu spiciali è
tutta a genti ca ci abbìta.
Appuoi spiciali su tutti i cumpagni
ca m’anu ‘nsignatu ad apprezzari i cosi beddi di
stu Paisi,
arriniscennu a farimi scurdari a città
e farimi arricriari tutta a stati.
Vulissi arristari sempri a Bucchieri
Ma a vita na riserva di stari sempri pieri pieri.
Quannu mi ni vaiu di stu Paisi,
u cuori m’addiventa nicu e tristi
e portu cu’mmia i beddi riordi di l’anni chiù
beddi da vita mia.
Grazie Bucchieri, grazie Cumpagni. |