Aiu fattu in
maniera ca
U stissu immensu ca impressionò Ungaretti
Pigghiasse u miu mumentu.
Ni na matina di fini primavera
Davant a n’panurama di ginestri gialli
E calanche grigie.
U pinsieru miu sa blocca e va
A circari a calma
Ora a trova, ora a perdi.
Esisti nu mumntu quannu l’immensu
Ti pigghia tuttu e annulla i to picchì. |