LU PUETA
Author: Salvatrice Motta |
 

ELENCO POESIE

Lu primu pueta fu lu Signuri picchì criò lu munnu
cu tantu sintimentu e quannu fici l’omu
misi ‘nta ‘u so cori tanti ri ‘ddi paroli ca comu lu pinzeri
‘nta la testa ci sfirria, nescinu fora cu tanta maistria.
Ammatula li vulissi firmari su ‘n ciumi ca si perdi ‘nta lu mari.
Li versi sunu acqua di surgiva, ti fannu sentiri l’amuri pi la vita,
lu ciatu di la natura ‘ntra li ciuri prufumati,
‘ntra li fogghi ri l’arvuli ca adaciu adaciu suspirinu
antichi storie c’oramai dormunu ‘nto tempu.
‘Nta l’animu sulitariu c’è lu disiu di gridari a stu munnu murenti
ca nenti è pirdutu si ti fermi nu mumentu p’ascutari e
vidiri ‘nta pirsuna ca ti sta ‘n frunti n’omu d’amari.
A vita nun è jocu! Mettiri fora chiddu ca si senti
‘nta lu pettu è cosa assai faticusa.
T’arritrovi sempri chiù sulu, ma lu pinzeri vola,
supra lu limiti di la to’ natura e quannu finalmenti
lu ‘nfinitu ‘nta li to’ vrazza sarà, lu cori avrà paci pi l’eternità.