Arrivà luglio
purtennusi appressu a’ stati,
stati unni fa cauru e afa e unni a sira unu si
cuogghie u friscu e canali.
Ci su però iorni, unni u suli ioca a muccia a
mucia cu l’acqua;
e l’aqua capita ca vinci.
E si viri iacqua scinniri de cannalati,
e si viri iacqua scinniri de scalone,
e si viri qualchi vicchiareddu aspittari ca
scampa
pi putirisi assittari e n’cuminciari na partita
e’carti e n’ciu di curtigghiu.
E si veruni machini, tanti machini ca parimmu
essiri a Catania,
ca fanu tunnu tunnu do chianu e canali.
E si senti genti ca dici: “ mi! Nun potti
scampari”
e si sentunu iautri diri: “si sta sduvachennu lu
stiddazzu”.
Accapata da’ chiuvuta succieri na cosa bella;
pari ca i cristiani pi virtu do Spiritu Santu
addiventunu babbaluci
ca niesciunu doppu l’acqua.
Bucchieri ancumincia a rispirari facennu sentiri
n’pocu di frischittu
ca ni tieni cumpagnia pi bona parti da
staciunata.
Chista è l’acqua di luglio,
chista è a’ stati,
chistu è Bucchieri
chista è miegghia cosa ca c’è. |