|
Ni sinteva
tantu parrari
ca l’autru jornu ci vosi passari
e ristai maravigghiata
di comu l’hannu cumminata.
Intantu tu, ddà rintra nun
poi entrari
se prima nun dici chi voi fari,
quannu ddà rintra si ‘trasuta,
nun puoi iri libira ntê terreni,
ma caminari sulu ntê trazzeri.
E, a fari sulu taliari,
mancu un filu d’erba pôi tuccari;
ddà rintra la natura è veramenti
rispittata e ti pari di turnari indietro
‘nt’ò passatu quannu nun c’era bisognu
di riservi naturali,
picchì ‘u munnu era a tutti parti uguali.
Pi l’animali è ‘u pararisu n’terra,
sunu lassati liberamenti
e nuddu ci po’ fari nenti:
cacciaturi? Mancu a parrari
sulu cô cannucchiali ‘i ponu taliari.
‘Na sula cosa mi fici arrizzari
quannu visti ‘na vecchia tunnara
pinsannu ‘ddi poviri tunni svinturati
e di comu vinevunu ammazzati
- Se štu munnu e nostri figghi
vulemu lassari
hâmu cangiari pinseri
e modu di fari.
|