|
Quannu nà lu
miernu scura prestu,
cauriannuni na’ conca,
tu cuntavi nivinagghi,
mentri fora lu vientu
scuncassava lu munnu.
Na’ la primavera
taliavi quantu era virdi lu lauri,
pinsannu a quanti beddi spighi ‘ngranati
avia fari.
Poi na’ la strata, eri lu primu a metiri e a
pisari,
na’ l’aia cacciavi li muli, canatannu,
mentri lu sparvieri firriava na’ lu cielu,
e lu vientu cominciava a suffiari
pi putiri spagghairi.
Ora unni si patri miu, patri buono?
Si na’ la tomba, ca aspetti a mia.
E iù ti chiamu e tu nun m’arrispunni chiù,
mentri na’ la chiusa lu vientu,
tutti li spighi annaca,
e canta na’ l’aria la cappiddina. |