|
Tu alivu
ranni, maestusu,
amicu ri l'omu
testimoniu ri tanti aurori
e ri tanti tramunti
'a vistu nasciri e moriri
tanti gemmogli.
Tu forti, immensu, pasturi di greggi,
n'o silenziu di friddi matini r'o 'nvernu
a'mparatu a sentiri u scrusciu r'o ventu
e u cauru ro suli d'autunnu.
N'o cauru ra stati
u scrusciu re to fogghi
accumpagna u cantu ra cicala
e i to rami ca vannu versu u cielu
rannu friscura o campagnolu.
Alivu bonu e pacinziusu
potta a paci nto munnu
e o cori di tutta a genti.
Beddi arbiri d'aliva ! |