E’ l’urariu di
nu iornu in cui a Bucchieri
a primma bomma cumincianu a sparari
e a banna u paisi, sunennu, s’avvia a travirsari.
E’ u iornu ca nu ranni Santu pi tradizioni
cu fedi cuntinuanu i paisani mia a fistiggiari
e iù luntana mi fermu n’to calendariu
stamatina cummossa a taliari.
Riviru cu nustalgia u paisi mia
luogu unni iù di nica cuminciai a caminari;
ma, oggi, mi cià rivolgiu cu nu modu cchiù forti
di parrari,
infatti nun sacciu prigari ma, sulamenti
supplicari:
“ Vi pregu Vui ca siti do paisi mia
nun cissati di proteggiri a famigghia mia
e tutti i paisani vicini e luntani
… e ccà l’uocchi s’appannunu mentri rivivu
i ricordi di l’infanzia mia…
do tempu in cui scinnia cantennu da scola da
Batia
e mi firmavu passennu a salutari Vui ca n’ta
chiesa a nonna m’ansignà a visitari;
e quannu fui chiamata a duvurimi assintari
n’to bagagliu lacrimennu l’immaggini vostra nun
putia nun sistimari.
Lassaiu a terra mia pi raggiungiri all’esteru
chiddi ca aviunu partutu primma di mia.
Vi tiegnu di nica n’casa e n’to cuori mia
tinitimi pi chistu ancura cumpagnia.
A Vui cuntinuo a raccumannari,
ringraziennu e sapennu ca macari luntanu ni
viniti a truvari!” |