Mi sbigghiaiu a ‘iurnari i Santa Lucia
mancu cu la sveglia ca avia puntatu
ma cu lu cantu di ‘mpassarieddu infriddulutu
crirennu ca lu suli avia spuntatu.
Arrapu a finestra o sulicchienti
e tastu l’aria fridda e rispittusa
iautru ca miludia di n’acidduzzu j primavera…
mi parsi di stari ‘ntà niviera!
Pinsaiu di quantu signu furtunata
di putiri ristari ‘ncasa accautilata.
Ricordu ca ma’ nannu mi cuntava
ccò scuru si susia
e u pani ccò pipi si manciava
‘nu bicchieri i vinu si bivia
‘ppi cauriari
e ‘ncampagna si na annava a travagghiari.
A uliva niura ‘nte macchi
aspittava di essiri cugghiuta
ammentri ‘u trappitu macinava
chidda virdi uogghiu divinuta.
U Natali s’avvicinava
e i cumari priparaunu i funciddi
a sira e carti si iucava
chè linticchi e i cocci i fava.
A puvirtà purtava alligria e cumpagnia
attornu a ‘na conca addumata
e i picciriddi truvaunu gioia
‘nti li cannilieri rialati da ilata
Ura simmu tutti binistanti
simmu suli e nunn’avimmu nenti
casi cauriati e cuori ‘gnilatu
circhimmu ‘nti li sordi la filicità
e nun capimmu ca stà ‘nti la benevolenza e
nell’umiltà.
Lo Giudice Francesca
|